Foaie verde, noapte de beție
Urlă luna neagră, urlă la câmpie
Se-aprinde ca să fie cald în lume iar.
Fetele închise-n casă
Rup pereții ca să,
Iasă din cântece
Să scape muzica închisă-n cântece.
Eu fac brazii, tu faci apa
E și-ăsta un mod de a protesta
Fugi acasă, vine noaptea
Poate ai timp să mai salvezi ceva.
Facem numai ce vrem în intimitatea țării noastre,
Facem numai ce vrem în intimitatea țării noastre,
Facem numai ce vrem, facem numai ce vrem
Doar ce ne taie capul, în intimitatea țării noastre.
Dar a câta oară-ncepem același asfințit?.
Și dacă ramuri bat în geam
Degraba te uiți așa la mine, n-am
Rochia-i albă de mireasă
Steag de pace, înălțat pe casă.
Ardem brazii, fierbe apa
E singurul mod de a protesta
Fugi acasă, vine noaptea
Poate-avem timp să mai salvăm ceva.
O fântână lină, cu apă puțină
Cu apă sărată, de lacrimi udată
O fântână lină, cu apă puțină
Cu apă curată, de lacrimi udată
Sensul versurilor
Piesa exprimă un protest subtil și personal, desfășurat în intimitatea țării, sugerând o luptă pentru salvarea a ceva valoros. Imaginile cu brazii și apa, fântâna cu lacrimi, creează o atmosferă melancolică și introspectivă.