Războiul începe întotdeauna duminică dimineața la zece,
Și, dacă-i senin, pînă spre seară la șase, pier cu duiumul eroi.
Pentru pace, se cere sobrietate, un aer ceva mai rece:
Pacea se-ncheie-n zori, de obicei la cinci, joi.
Femeile pe care le cauți se oferă după-amiaza la trei, lunea:
Atunci, abandonează convenții, veșminte, rețineri.
Puțin trist, distant poate (n-am putut stabili rațiunea),
Își iau rămas-bun la un vermut, la prînz, pe la unu, vineri.
Copiii se nasc mai cu seamă – observ – seara, marți:
Ora lor preferată e către șapte și un sfert.
Sîmbăta pe la patru de părinți te desparți,
Conducîndu-i pentru un voiaj foarte lung și, mai ales, cert.
Numai miercuri, toate orele stau așteptînd:
Numai miercurea mă contemplă indiferența și nu pot s-o implic.
Numai miercurea voi pleca, într-un ceas fără timp, nu știu cînd:
Numai miercuri nu se-ntîmplă nimic.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune ciclică și melancolică asupra vieții, asociind anumite evenimente și emoții cu zilele săptămânii. Miercurea este prezentată ca o zi a indiferenței și a stagnării, sugerând un sentiment de așteptare și lipsă de evenimente.