Băi boule, nu e-ntrebare, ține minte frate
Privește-n față nu în spate, ai multa seninătate
Și toate vor fi la locul lor într-o bună zi
„Îți mulțumesc eu”, da știu, voi fi cel mai bun dintre copii.”
Nu sta trist, îngândurat, știi că se gândesc la tine
„Știu, dar nu îi voi ține mereu în film cu mine”
Ai plecat când era cazul, știi că te putea vedea
Ai încercat tot ce-ai putut, mai bine rămâi așa.
Ai simțit prin ochii ei, sau ai lui, și-ai realizat
Ca teroarea se simte atunci când crezi că ești bărbat
„Închide ochii, nu te uita că-ți vei da seama
Că mi-e frică să plâng că alții-mi vor vedea drama.
O vor simții, și vor zâmbi, nu că ar fi vreo problemă
Sunt obișnuit cu ura, înainte era temă”
Ai oameni buni în fața ta, privește-ti viitorul!
„Așa e”, ușor te șterg, „hai următorul”.
„Vă fac să râdeți? Ce bine!”, când îți bați joc de tine
Ești adorabil, doar tu poți duce atâta rușine
„Mulțumesc”, îți faci rău, „aia e nu-s în depresie, n-o să mor
Voi zace ca mort-clasic la mine-n dormitor”.
Bre te-njuri singur ca să faci lumea să râdă, ești prost
Ca la final s-auzi „ești amuzant, ce tare-ai fost”
N-ai primit vreodată afecțiune, nu te-a iubit vreo fată
Nu ai simțit că ești adorat niciodată.
De ce te-ai comportat bine cu alții în locul tău?
Știi prea bine că-s prea reci deci tu nu ești un om rău
„Știu, dar e greu!” E greu să ce? Să realizezi ceva?
Îmbrățișarea lor e caldă, e frig în inima ta.
Ai întâlnit multe persoane, tu ești unic și e păcat
Că ești inteligent și prost, de treabă și de căcat
„Asta-i pură ficțiune!” E pură ficțiune, da?
Io sunt subconștientul tău, te minți degeaba așa.
Ești trist etern ai tăi te-ntreabă ce ai, tu zici că ești bine
(Te minți!) Prietenii te-ntreabă ce ai.. aaaa dar stai că n-ai!
„Am prieteni ce-ai?” Ai pe dracu să te ia, te minți de-atâta timp
Crezi că țin 3 la tine, atât că îi obligi!.
Victimizarea e penibilă ca cuvintele spuse-n în van
De copii care vor să se sinucidă că e „fun”
Ești orb sau vrei să pari că ești un om împlinit
Andrei, nu deschide ochii vei crede că ești fericit!
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta internă a unei persoane cu depresia și singurătatea. Eul liric se confruntă cu propriile nesiguranțe și cu lipsa de afecțiune, auto-sabotându-se și ascunzându-și adevăratele sentimente de ceilalți. Refrenul ironic "Andrei, nu deschide ochii vei crede că ești fericit!" subliniază disperarea și refuzul de a accepta realitatea dureroasă.