Contabilizarea mănăstirii are un aer ostil,
Împărăția Ta, Doamne, e coma unui preot p*****l,
Creștinismul e egalitate, da’ mi se pare fără sens,
Când Biblia susține că jidanii sunt popor ales.
Iar adevărul precizat e catalogat antisemitism,
Iar critica fundamentată-i doar anti iudaism,
Politica-n biserică e epicentrul paradoxului,
D-aia legionarii interbelici se proclamau creștini.
Și din credința Iadului simte mai bine fumu’,
Dar io nu sunt ipocrit și bipolar ca Talmudu,
Și progresiștii atei, la ce p**a mea aspirați?
Faceți-mă nazist, că urăsc criminalii necondamnați.
Materialismul nu-i soluția deși mă adresez la perete,
Că eu nu sunt Karl Marx să mă închin la obiecte,
Și voi musulmanii tolerați genocidul din spate,
Vă spun că un „Jihad” n-o să vă scape de moarte.
Religia nu impune ură, dar creștinii jignesc alte credințe
Ard biserici, fac păcate, blamează ființe
Îmbătați cu vin de Paște, tot o să mințim că ne place
Și distrugem credința de la Constantinopol încoace.
Visăm și sperăm la credința fratricidă
Evlavia-i cancer pentru suflet, moralitatea ucide
Parusia-i propaganda, acceptă dex-ul și mitu’
Popa-ți ia acatistu, dar întâi donează pe fii-tu.
M-am ascuns de credincioși, dar n-am devenit ascet
Io aștept să fiu convins de tâmpitul din Nazaret
Rușinea de ortodoxism împrăștie doar vorbe și fum
Forța întâi din Evul Mediu lasă moale lancea acum.
Și-ai de gând să ți se rupă
Când ți-ia casa și ți-o mută
Speli păcate plătind bani, da, bravo Luther
Și dac-ar fi să mor, aș fi trimis pe drumu’ trist
N-am de gând să plătesc pentru servicii premium: „Paradis”.
Catacomba ezoterică e universu meu distrus,
Că păgânii nu-s născuți să-L blameze pe Iisus,
Când ruga proastă e doar ploaie de cioburi pe față,
Geniul sinucigaș e mai presus de credința voastră.
Port numele de Apostol în creier, nu-n suflet,
Sunt un păgân negativ ce suferă de rău cuget,
Simte nihilismul, creștine, în secunda morții tale,
Nu există suflet, sunt doar organe vitale.
Într-o catedrală caldă e un sentiment de nesiguranță,
Credința orbească e etimologia cuvântului “speranță”,
Teza protestanților e Sfânta Scriptură-n morgă,
Mai aberant ca o zvastică aflată pe-o sinagogă.
Dar in adâncul meu știu că mi-aș dori o lume,
Unde Pseudo-Creatorul n-are vreo influență anume,
Printre atâtea credințe, războaie și atentate,
Stă la bază vaga și incerta frică de moarte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o revoltă împotriva ipocriziei religioase și a dogmelor, criticând instituțiile religioase și credințele oarbe. Artistul explorează teme precum nihilismul și frica de moarte, sugerând o dorință de eliberare de sub influența religioasă.