Rian Roman – Din Doi în Doi

Inima îi bate puternic, printre tei,
din doi în doi, aleargă și-i cumpără cercei.
Pupila i se dilată mai mult decât la zmei,
stângaci, din doi în doi, îi împletește șiragul cu cercei.
Iubirea se compune în privirea ei,
cu degete tremurânde, îi încheie, din doi în doi, șiragul de cercei.
Timpul aleargă prea iute printre ei,
strivind tiptil, din doi în doi, șiragul de cercei.
Inima îi bate în șoaptă, printre tei,
la trecători, împarte, din doi în doi, cercei.
Pupila i se contractă mai mult decât la zei,
pe ochi, i se adună grămezi de flori de tei,
din doi în doi.
Pe-alei găsești, pierduți, cercei.