Astăzi am simțit răcoare în vorbele tale
Am simțit că sentimentele-s hârtii goale
Care, cum și când sunt luate de vânt
Și duse spre mare, unde devin deșeuri fără valoare
Multe sentimente se duc
Iar fugind de tristețe nu știu pe unde s-o mai apuc
Mă pitesc, în orice ascunzătoare găsesc
Însă tristețea nu pot s-o ocolesc.
Plec, mă duc cât mai departe
Însă oriunde aș merge, o simt aproape
E ca o fantomă cenușie, ce întotdeauna știe
Ce gândesc, ce-mi doresc, ce iubesc
Dar mai ales ceea ce nu pot avea
Și da fac referire la inima ta.
Poate mulți te vor considera banală
Însă pentru mine ești și vei fi mereu specială
Recunosc nu ești perfectă însă ești originală.
În cartier, chiar și la școală
Ești o fată de nota zece, chiar dacă
Uneori afișezi suflet rece.
Și chiar dacă nu știi să iubești
În jurul tău roiesc lumini cerești.
Și oricât de mult aș știi să te iubesc
Nu pot să cer un înger împărătesc
Care să vegheze asupra ei
Cum făceau paznicii Afroditei.
Pentru a preveni accidentele
Ce i-ar putea schimba frumusețea naturală
Într-una chirurgicală.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui îndrăgostit care se simte respins și trist. El idealizează persoana iubită, recunoaște imperfecțiunile ei, dar o vede ca fiind specială, chiar dacă aceasta nu îi împărtășește sentimentele.