Hai să dăm mână cu mână
Să furăm tot ce s-adună,
Să-nvârtim hora hoției
Pe pământul României!
Ordinea și cinstea piară!
Piară fraierii din țară!
Între noi să nu mai fie
Decât jaf și șmecherie!
Contu-n bancă de te ține
Vino să te prinzi cu mine,
La hoție cu unire
Și pe funcții cu-nfrățire!
Unde-i unul nu-i putere
Să se pună de-o avere,
Unde-s doi puterea crește
Și țara se prăduiește!
P-amândoi în fund ne doare
Că în haos țara moare.
Eu ți-s frate, tu-mi ești frate,
Să furăm cât se mai poate!
În guvern hai cu grabire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să crească banul mare
Mai rapid în buzunare.
Dam pomană s-un piscot
Prostului cu drept de vot,
Că oricum în România
Noi facem paranghelia.
Sensul versurilor
Piesa satirizează corupția din guvern și modul în care politicienii fură din țară, profitând de naivitatea electoratului. Versurile exprimă cinism și indiferență față de soarta țării, accentuând ideea de îmbogățire rapidă prin mijloace ilegale.