Strofa 1.
Din nou fără speranță
Și din nou privești în gol,
Tu joci același rol
Să te zbați în nămol,
Același suflet pustiit sperând la infinit,
Plictisit mereu, scârbit și niciodată fericit,
Sătul întotdeauna de tot răul ce-l înconjoară,
O dai mereu în bară aproape în fiecare seară,
Durerea se strecoară, subtilă ca o vioară
O auzi a zecea oară și începe să te doară,
Prietena te-a lăsat, a devenit obișnuit,
Prietenii te-au alungat și tu ești obosit,
Al treilea pachet de țigări și el s-a terminat
Privești ruinat, în oglinda încruntat
Și bani s-au terminat, apropiați te-au uitat,
Tu ai cotizat la ei acum cu toții te-au pisat,
Stai retras aici, ai încercat să ajungi deasupra lor,
Să-ți faci un viitor dar tu rămâi un pierzător.
Refren x2.
Cerul e mai aproape, vrea să cadă peste tine
Închizi ochii, nu-i de bine, peste tot ruine,
Universul te apasă, tu nu vrei să cazi în plasă
Toți de tine se agață și te faci că nu-ți pasă.
Strofa 2.
Ultimul glas, ultima strigare spre mulțime
Ultima picătură de sânge ce se curge din tine,
Ți-a luat fericirea și a dus-o departe
Figurându-ți în suflet multe speranțe deșarte,
Un cuvânt mut, o lumină stinsă te apasă
De la viață vrei mai mult dar nimeni nu te lasă,
Întunericul va acoperi încet lumina
Parcă mergi cu mașina și s-a terminat benzina,
Viața e așa cum e da asta e singura
Cu greu îl stăpânești, sentimentele de ură,
Vrei să-ți vezi creieri împrăștiați pe bordură
Alege calea bună, sentimentele se adună,
Nu e nici o minciună, tu ai vrea soarele-n mână
„Refulezi” și nu crezi că se întâmplă așa ceva,
Te stresezi când vezi, alții pe felia ta
Trăiește-ți frate viața, nu-ți oferă nimeni alta.
Refren x2.
Cerul e mai aproape, vrea să cadă peste tine
Închizi ochii, nu-i de bine, peste tot ruine,
Universul te apasă, tu nu vrei să cazi în plasă
Toți de tine se agață și te faci că nu-ți pasă.
Strofa 3.
Urmează bucata 3 din negativu care plânge
Nimic nu-ți mai ajunge și speranța ți se stinge,
Lacrima de sânge se prelinge pe bărbie
Te iei cu mâinile de cap, durerea iarăși învie,
O vioară prelungită la infinit de strigă,
Nimeni nu câștigă și nimic nu te intrigă
Sufletul ție rupt în două ca o frunză de verigă,
Cum? Oare cine? Oare cât o să te scape
Șansele să te ridici sunt tot mai slabe,
Vorbești pe silabe, acum ești mai slăbit
Durerea te-a înconjurat, te simți ca un nimic,
Timpul e un inamic, mereu greu de bătut
Devine mai urât când te gândești la trecut,
Te-au combătut multe planuri, vise colorate
Acum spulberate, privești la realitate,
Speranțele prea slab cotate te dau pe spate.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unei persoane care se luptă cu depresia, singurătatea și sentimentul de inutilitate. Persoana se simte copleșită de probleme și vede viitorul într-o lumină sumbră, simțind că speranța se stinge.