Te ascult în zadar
Te privesc în zadar
Vin analist, nu m-ai convins
Te străduiești în zadar.
Mai e nevoie oare să-mi traduci
Dezastrul din jurul meu
Nu te-agita
Am înțeles, care-i de fapt rolul tău, da.
Minciuna-i mare, dar scurtă de picioare
Nu ajunge departe
Prea groasă e pomana,
Nu-ți mai ascult tirada
M-am săturat, nu mai vreau.
Costumul impecabil ți-e croit
Imagine cât mai șic
Dar după un pahar, pantofii îți sar
Desculți dansezi din buric, șic, șic.
Minciuna-i mare, e și prostia mare
Mulți cad încă-n plasă
Dai lecții de morală
Ești doar o vorbă goală
Preambalată frumos.
Nu-mi pasă de tine
Nu-mi este rușine să spun
Nu-mi pasă de tine
Refuz să mai ascult orice balivernă a ta
Refuz să mai privesc cum alții irosesc viața mea.
[SOLO DE CHITARĂ SUBLIM]
Minciuna-i mare, e și prostia mare
Mulți cad încă-n plasă
Dai lecții de morală
Ești doar o vorbă goală
Preambalată frumos.
Nu-mi pasă de tine
Nu-mi este rușine să spun
Nu-mi pasă de tine
Refuz să mai ascult orice balivernă a ta
Refuz să mai privesc cum alții irosesc viața mea.
Nu-mi pasă de tine
Nu-mi este rușine să spun
Refuz să mai ascult orice balivernă a ta
Refuz să mai privesc cum alții irosesc viața mea
Sensul versurilor
Piesa exprimă o detașare față de o persoană ipocrită și falsă, care oferă sfaturi și lecții de morală fără a le aplica în propria viață. Naratorul refuză să mai asculte balivernele acestei persoane și să-și irosească viața urmând exemplul ei.