Tu ai focul în privire
Să-mi dai dovadă de iubire
Focul din privire vreau să mi-l dăruiești
Și-n loc de bun rămas, mi-e-ndeajuns să mă privești.
Încet, încet, distanța o facem să dispară
Am reușit să mi te apropii
Și-n atmosfera ce-a cuprins această seară
M-ai înțeles perfect, uniți în gânduri vom fi.
Eu vreau să crezi mereu în cântecele mele
Prin muzică păstrăm iubirea
Să îți găsești tot ce-ți dorești cuprins în ele
Și la fel ca acum, în ochi să-ți râdă fericirea.
Tu ai focul în privire
Să-mi dai dovadă de iubire
Focul din privire vreau să mi-l dăruiești
Și-n loc de bun rămas, mi-e-ndeajuns să mă privești.
Văpaia ce îți arde-n ochi o să mă însoțească
În drumurile mele, păstrate-n mintea mea
Niciun cuvânt de bun rămas n-o să trebuiască
Am înțeles acum, acum când ți-am văzut privirea.
Tu ai focul în privire
Să-mi dai dovadă de iubire
Focul din privire vreau să mi-l dăruiești
Și-n loc de bun rămas, mi-e-ndeajuns să mă privești.
Curând eu voi rămâne afișul pe perete
Ce îți trezește amintirea
Dar eu voi ști, acolo-n sala de concerte
Te vei afla mereu, mereu îți voi zări privirea.
Tu ai focul în privire
Să-mi dai dovadă de iubire
Focul din privire vreau să mi-l dăruiești
Și-n loc de bun rămas, mi-e-ndeajuns să mă privești
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o iubire profundă și dorința de a păstra vie amintirea persoanei iubite. Privirea plină de pasiune este suficientă, înlocuind orice despărțire. Muzica devine un mod de a menține vie legătura și de a retrăi emoțiile.