Eu te iubeam, tu te prefaceai
Mă tratai ca pe un înger
Ca și cum aș fi fost unica ta ființă
Eu credeam minciunile tale
Iar tu râdeai în spatele meu
Și furai ce era mai bun, hoțule
Și azi îți spun că
Eu ți-am dat toată puterea mea, iluzia mea
Iar în schimb mă lăsai
Singură, confuză și plină de deziluzii
Durerea pe care ai lăsat-o când mi-ai rupt sufletul
Și dacă crezi că ești tu
Vei vedea când te vei întoarce aici
Și va trece durerea
Și umbra ta mă urmărește
Mă asfixiază și mă distruge
Fantoma care acum ești tu
Întotdeauna puternică, întotdeauna slăbită
A termina, a se întoarce,
Nimic nu e stabil
Și eu rup viciul aici
Nu e nimic ce să mai zic
Nu mai trebuie să minți
Înghite-ți trădarea ta
Eu plec
Nu există iertare
Nu existam eu și tu
Nu suport atitudinea ta
Eu plec.
Ceea ce vezi sunt doar eu
Ceea ce vezi a plecat
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și dezamăgirea unei persoane trădate într-o relație. Ea decide să plece și să se elibereze de viciul acestei relații toxice, refuzând iertarea și acceptând că nu mai există un viitor împreună.
