Ye! Lexura, Danez împreună cu Jepcar pe 2005 sunt aici să vă explice că prietenii nu înseamnă absolut nimic!
Vers 1: prietenii nu sunt ce par a fi, se gândesc la conspirații
Cum să te jignească sau cum să te-njosească față de alții
Iar mulți care îți pun bețe-n roate
Întâi sunt prieteni, apoi te dau la o parte
Sunt pierdut, încerc să mă regăsesc în trecut
Gândindu-mă la ce-am avut și ce-am pierdut
Prea multă invidie se naște în fiecare gest
De aceea se ajunge la priviri reci și crime cu mare preț
În fiecare om văd acel zâmbet grotesc
Acel gând măreț, acel mare dispreț
Ajungându-se la suflete îngropate sub o mare de păcate
Pentru ei cerul e veșnic înnorat, iar stelele întunecate
Ne-ascundem după defecte ca faptele noastre să pară perfecte
Scopul: să nu părem ce oglinda vrea să reflecte
Gândirea-mi e felinar ce-mi luminează calea în al vieții calvar
Iar sufletul mi-e hoinar învăluit de gust amar
Nu mi-e frică!
Ultimul fir de nisip ce se scurge în clepsidră
Și-mi amintesc iar descrierile din Apocalipsa
Poate universul în care trăim e o cameră virtuală
Poate moartea e următorul pas în lumea reală
Nu înțeleg, oamenii înțelepți se luptă cu propriul destin
Vrând să aspire la un ideal divin
Dar de-a lungul timpului oamenii ca ei au fost persecutați
N-au fost apreciați
Au fost acuzați de oameni înapoiați
Războaie peste războaie, cadavre peste cadavre
Câștigul: inimi frânte de minți bolnave.
Refren (2X): De-aș fi Jepcar aș lua cu japca ce tovarășii mi-au dat:
Agonie după extaz, eșec necalculat
E nevoie de Jepcar să șteargă lacrimile reci
De pe fețele cu semne ce rămân pe veci.
Proiecte, dar conducătorii sunt doar marionete
Manipulate de așa zișii zei ai unei lumi prea întunecate
Legați la ochi, deși vedem ca orbii
În ’98 ne-au dat dreptul de a vorbi
Chiar de suntem muți ca un surd
Ai impresia că vrei să ne-asculți
Sensul explicat în prea puține rânduri
Adevarul tăinuie în prea puține gânduri
Dovezile că extratereștrii există ne sunt ascunse
De puterile ce crează prin conspirații ascunse
Scuze, dar România a ajuns un Iad cu un foc ce ne mistuie al vieții scop
Ne-ar mai trebui un Noe, o barcă și-un potop
Iar noi creăm arme de foc pt ale războiului câștiguri
Nu ne dăm seama că ne distrugem singuri.
Refren (2X): De-aș fi Jepcar aș lua cu japca ce tovarășii mi-au dat:
Agonie după extaz, eșec necalculat
E nevoie de Jepcar să șteargă lacrimile reci
De pe fețele cu semne ce rămân pe veci.
10 ani am încălzit la piept un șarpe hain și crud
Nici nud n-aș fi rămas atât de rece și ud
Simt cum mă scufund adânc
Când pătrund în trecut
Veninul de reptilă m-a rănit, dar m-am cusut
Am trecut peste familie de „n” ori
Am căzut, deși mă ridicasem până-n nori
Am crezut că acel animal personificat mi-e aproape, dar m-a trădat
M-am înșelat
Am devenit bărbat fără să vrea, dar n-am să las
Nicio carte din mâna mea decât un As
În impas de-aș fi, sunt curios cine m-ar scoate
Poate cei ce mi-au dat viața
Căci tovarășii sigur mi-ar sorti moarte.
Refren (2X): De-aș fi Jepcar aș lua cu japca ce tovarășii mi-au dat:
Agonie după extaz, eșec necalculat
E nevoie de Jepcar să șteargă lacrimile reci
De pe fețele cu semne ce rămân pe veci.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de prieteni și societate, sentimentul de trădare și invidie. Artistul se simte pierdut și caută sens într-o lume întunecată, plină de conspirații și minciuni. El reflectă asupra trecutului și se confruntă cu realitatea crudă a prezentului.