Strofa 1:
De ani și ani tot așteptăm
Să fim din nou ce ne-am visat
O țară întreagă, fără granițe,
Cu suflet românesc curat.
Strofa 2:
Basarabia, soră frântă,
Te strigă inima din noi
Ne leagă sângele și limba,
Dar ne desparte-un vânt străin și gol.
Refren:
Unirea care ne doare
E rana ce nu vrea să treacă
E dorul ce nu are hotar
E visul ce nu se împacă.
Strofa 3:
Pe Prut se plânge-n limba noastră
Și-n Alba bate-un ceas tăcut
Ne cheamă istoria acasă
Dar timpul pare prea durut.
Refren (repetat) :
Unirea care ne doare
E rana ce nu vrea să treacă
E dorul ce nu are hotar
E visul ce nu se împacă
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și durerea persistentă a românilor față de lipsa de unitate națională, în special față de Basarabia. Este un cântec despre speranțe neîmplinite și cicatrici istorice.