Mă plimb pe un suspin al amorului tău
Se răsfrânge-n săruturi și poate
Tălpile egoului tău derutat
Dansează în mări pe valuri înalte.
La capăt nu-i nimeni să le prindă acum
Decât liniștea ce-acaparează nisipul
Desprinde-mi iadul din suflet și raiul din trup
Ca să am puterea de-a ierta timpul.
Eu scriu că știu, tu m-ai scris ca să scriu
Hai, fă-l gelos pe Poseidon
Să-i plutească tridentul pe ape târziu
În mâinile tale obscure de demon.
Și când va vrea să și-l ia, nu-l voi lăsa
Și-l voi închide pe veci în adâncuri
Iar valurile agitate pe care tu vei pluti
Vor fi numaidecât ale lui frânturi
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație complexă, marcată de pasiune și gelozie. Naratorul își dorește să dețină controlul asupra partenerului, chiar și în detrimentul unei divinități precum Poseidon, sugerând o luptă pentru putere și afecțiune.