Hai, nu-mi spune cu durere
Că viața-i doar o poveste,
Căci doar cel ce doarme piere
Și ce vezi nu e ce este.
Viața e pe veci stăpână
Nu se-ndreaptă spre mormânt
Trupul nostru e țărână
Însă sufletul e sfânt.
Bucurie, supărare,
Nu pe-acestea le visăm
Ci să ne silim mai tare
Zi de zi să progresăm.
Arta-i artă, Timpul zboară,
Inima deși-n avânt
Răscolită-i de fanfară
Când ne ducem spre mormânt.
Pe-al lumii câmp de bătaie
Când viața te va sfădi
Nu sta ca o vită-n ploaie,
Luptă și vei izbândi.
Viitoru-i aparent
Trecutul e mort mereu
Tu trăiește în Prezent,
Cu frică de Dumnezeu.
Sfinții care-au fost ne-nvață
Că mereu, în fel și chip,
Noi lăsăm urme în viață
Pe al timpului nisip.
Și aceste urme poate
Vor fi de folos cuiva
Vreunui oropsit de frate
Care se va-ncuraja.
Așadar, hai să lucrăm,
Nu contează ce va fi,
Să-mplinim, să căutăm,
S-așteptăm ce va veni.
Sensul versurilor
Piesa încurajează trăirea prezentului cu credință și perseverență, subliniind importanța de a lăsa o amprentă pozitivă în lume. Chiar și în fața dificultăților, trebuie să luptăm și să ne străduim să progresăm, având încredere în viitor.