De-ași putea să-ți cumpăr marea
Să văd cum ai contempla-o
În veci să fii iubita mea
Tu fericirea mi-ai redat-o.
Atunci când tu ai să fii tristă
De-aș fi un val te-aș mângâia
Că-n chipul tău mereu există
Două lumini, și-n viața mea.
Pentru mine nu este ființă
Asa de dragă cum ești tu
Și spun cu bună cuviință
Fericit mi-e sufletul.
Singura ființă care
Aș putea să o iubesc
Ești tu cu al tău suflet mare
Și ochi frumoși ce îmblânzesc.
Doar alintarea ta mă face
Să mă simt ca un copil
Trăind în dragoste și pace
În jur când rău-i inutil.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și admirație față de o persoană considerată unică și esențială pentru fericirea naratorului. Versurile descriu dorința de a oferi totul persoanei iubite și de a o proteja de tristețe, subliniind impactul pozitiv pe care aceasta îl are asupra vieții naratorului.