La 5 ani în iarna asta
Mă simt ne-ndurător.
Pușca mea înseamnă
Disperarea fiarelor.
Le ofer un zâmbet crud,
Și pornim în goana pan’ la Polul Sud.
Dar – Of, of, ce păcat!
Iar aud cum mă cheamă mama acasă,
Ce copil e când se teme că am nasu-nghețat.
Ies în parc la vânătoare
Dar devin furios.
Căci din întâmplare
Mă rănește-un eschimos.
Și eram preocupat,
Cum să cad mai bine și să mor mai întristat.
Când – Of, of, ce păcat!
Iar aud cum mă cheamă mama acasă,
Ce copil e când se teme că am nasu-nghețat.
Doi tâlhari bolnavi de gripă
Beau whisky de zor.
Asta le e soarta
În cofetăria lor.
Ei fumau cu gândul dus,
Și tocmai le spuneam și eu : ‘Băieți, mâinile sus! ‘.
Când – Of, of, ce păcat!
Iar aud cum mă cheamă mama acasă,
Ce copil e când se teme că am nasu-nghețat.
‘Încă 5 minute!
Mama!
Încă 5 minute!
Atât, te rog! ‘
Sensul versurilor
Piesa explorează inocența și imaginația copilăriei, juxtapuse cu grija protectoare a mamei. Naratorul se pierde în jocuri și aventuri fantastice, dar este mereu readus cu blândețe în realitate de vocea mamei sale.