Hodi – Copilăria

Să se audă aici ce zbier, până-n toată țara
De la zilele perfecte petrecute numai vara
Îmi aduc aminte când jucam prinsea cu frații mei
Și mai erau și ofticați care mai trișau și ei.
Îmi aduc aminte când mă duceam să iau dischete
Iar copiii de-acum se nasc în mână cu tablete
Când eram mic dădeam banii pe suc la dozator
Iar fetele de-acum dau banii comandând un vibrator.
Furam de pe la grădiniță creioane din penar
Și pe ăștia-i vezi de-acum cu drogu-n buzunar
Ce c***t frate asta e generația eșuată.
Generația de c***t ce trage România-n groapă.
Crează-ți o imagine pentru generația veche
Poți să fii tu cel mai vesel tot te trece o tristețe
Mie nu-mi dădea mama bani când eram mic pe afară
Dar îmi dădea ciocolată chiar dacă era amară
Împărțeam cu toți de-ai mei până la ultima bucată
Nu lăsam pe nimeni să rămână cu gura căscată.
Unde-i vechea viață că eu sincer o regret
Când mâncam pe o bordură înghețată la cornet
Cu o țeavă-n mână Și niște foi rupte din caiet
Trăgeam în ce vedeam nu aveam nici un regret.
Poate aveam noroc sau nu dar eu căutam 5 mii
Chiar dacă ploua afară nu țineam cont de starea vremii
Erau zile frumoase doamne aș vrea ca să mă întorc
Va rog să mă scuzați dar eu tre să mă întorc la joc..
Timpul ăsta nenorocit se pare că nu stă pe loc
Viața ce-o visam mereu se pare că e doar un joc
Când eram și eu mai mic nu știam cum stă cu banul
Iar acum se pare că-mi bat singur cuiul cu ciocanul.
Toți puștii din cartier cu care am copilărit
s-au schimbat total și mai toți s-au pus pe golănit
Nu știu ce-o să fie pe viitor nu vreau să mă gândesc
Dar știu că proștii ce bârfesc or să ia m*** cu jet.
Eu mă gândesc la prezent și la ce-a fost în trecut
La timpurile alea frumoase care m-au făcut tăcut
Eu nu am uitat pe nimeni dar ei știu că m-au uitat
Când stăteam pe afară și-aveam timp nelimitat.
Aș scrie din ce-am făcut la infinit dar am uitat
Că beatul ăsta-i prea scurt și nu cred că mai încap
Să spun din toată inima sincer ce mă apasă
Nu să-mi dau inima să mi-o facă praf o c***ă proastă
Am spus ce-a fost de spus și nu v-oi uita vreodată
Cine mi-a fost mie alături când aveam viața pătată.
Unde-i vechea viață că eu sincer o regret
Când mâncam pe o bordură înghețată la cornet
Cu o țeavă-n mână Și niște foi rupte din caiet
Trăgeam în ce vedeam nu aveam nici un regret.
Poate aveam noroc sau nu dar eu căutam 5 mii
Chiar dacă ploua afară nu țineam cont de starea vremii
Erau zile frumoase doamne aș vrea ca să mă întorc
Va rog să mă scuzați dar eu tre să mă întorc la joc.

Sensul versurilor

Piesa exprimă nostalgia pentru copilăria pierdută și dezamăgirea față de prezent. Artistul compară vremurile inocente de odinioară cu realitatea dură și superficială a generației actuale, reflectând asupra schimbărilor și pierderilor suferite.

Lasă un comentariu