Traian – Instigare

Viața-i o continuă luptă, astfel că inevitabil sunt ca un soldat înrolat dirijabil,
Așa că am ajuns un maestru-n arta detestării, deci să nu se simtă,
Nimeni jignit, din moment ce și-a permis să-mi testeze limitele răbdării,
Am un creier de invidiat, unicul meu aliat,
Care mi-a explicat detaliat să nu m-aliniez cu cei ce promit și nu fac,
Să nu fiu pliat pentru hârtii, ca un plic taxat,
Și nici să nu iert pe cine m-a furat și mi-a lăsat,
Un gust amar în gură de zici c-am mâncat stricat,
Să nu întorc obrazul dar să-l fac să plătească cu vârf și-ndesat,
Am înțeles eu că banu’ face legea deci ei mă vor dori anihilat,
Pentru că tot ce spun doare însă rămân fixat,
Pe ideea, că nu m-am apucat de recitat,
Ca să demonstrez majorității impotente că-s adevărat, sau să le fac pe plac,
N-am să tac, vreau să fiu catalogat drept cel care a luptat,
Nepăsându-i dacă va muri sărac.
N-o să-mi pierd timpul, ca bătrâneii vorbind de foști, sau oști,
Sau alți moși senili cântind diverse șlagăre,
Când eu știu cum au murit mulți dintre ai noștri în lagăre,
Unii zic că-i mai bine să mori de foame, decât să furi,
Alții zic că-i mai bine să-nduri decât să-njuri,
Ăștia-s cei ce n-au făcut, nici un lucru, demn de urmat,
Dar îmi explică mie că nu voi fi niciodată apreciat,
Genu’ ăsta de persoane-mi îngrădesc mie libertatea,
Și îi fac pe alții să-și piardă respectul, și integritatea,
Per general banii și anii, ni se duc la dracu,
O să dau o fugă pân’ la el da cred că i-a impozitat statul,
Puteți să încercați să mă legați să m-arestați,
Să mă amenințați, pentru ce zic – să m-amendați,
Să veniți să mă luați noaptea cu mascații,
Dar eu nu-s c***a nimănui, nu pup în p**a guvernanții,
Puțini cunosc, mulți comentează,
Mulți vorbesc în necunoștință de cauză,
Și ce e grav e că părerea lor în ochii multora contează.
E ușor să te dai cu părerea, mai greu e s-argumentezi,
Și mai greu să transpui gându-n faptă s-acționezi,
E mult mai ușor să plagiezi,
Decât să-ncerci să scrii ceea ce simți și crezi!
E mult mai ușor să-nchizi ochii să te prefaci că nu vezi,
Să pui botul, să votezi, și să te conformezi!
Mai ușor e să critici, mai greu e să accepți să pierzi,
Mulți mă-ntreabă, de ce te enervezi,
Crezi că dacă o să țipi, și te vei smuci să rupi cu brațul lanțul vei putea să evadezi?
Dar ce? Preferati să fiu ca voi?
Sa stau cu degetu-n cur, s-astept judecata d-apoi?
Nu-mi sta in fire sa fac pasii inapoi, sunt prea mindru..
Nu-ti place vocea mea? Atunci asculta vintul!
Prea multe visuri, prea multe lipsuri,
Sătul deja să mă hrănesc cu kitchuri,
Și supraviețuiesc doar pentru că zi de zi îmi amplific viciul,
Plătind, mărindu-le profitul spre al lor deliciu,
Peste câțiva ani voi fi plecat,
Dar vă voi apărea-n coșmaruri ca un pui de drac,
Ce n-a permis să fie manipulat de ban și stat,
Nu pun gândirii mele exagerate capac,
Nu mă retrag încă-n păcat în c***t împăcat,
Mi s-a reproșat, c-atitudinea mea-i subversivă,
Dar dacă-s atacat normal că recurg la defensiva decisivă,
Am o poziție persuasivă, dar nu parsivă,
Nu-mi poți sta împotriva, că nu suntem de-o potrivă!