Stau de nu știu câte ore afară
Mă chinuiesc să vomit pentru a nu știu câta oară
Că nu mai avem doctorii buni de odinioară
De ce? Că se plătește mai bine afară
Și eu mă chinuiesc aici în țară
Cu o boală descoperită la pule-vară.
Cu toții erau nebuni
Când eu le ziceam că am ceva de ani buni
Cu toții spuneau că îmi caut boli pe internet
Iar eu le ziceam: sugi p**a că tu ești ăla defect
Eu le ziceam: mă doare spatele, mă doare inima
Și doar lui Hitler îi dădea doctorul amfetamină.
Voi acum râdeți
Dar la fel de bine puteați plânge
Dacă nu-mi luam inima-n dinți
Și mă duceam la doctorii ăștia sictiriți
Ca să aud aceeași poveste:
”Nu o să muriți”
”Ci doar o să vă chinuiți”.
Acum o să spui:
Doar la asta mă gândesc
Păi da, că tot restul vieții o să mă chinuiesc
Cu ficatul o să plătesc
Până când înnebunesc
Și nu o să mai fiu în stare să răzbesc
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de sistemul medical și de lipsa de competență a unor medici. Persoana se simte neglijată și neînțeleasă, fiind nevoită să trăiască cu o boală nedepistată corect și cu chinurile aferente.