Mort de oboseală, bătut de vânt și ploaie.
Mă duc la muncă, cu straița de mâncare.
Cu munca nu mă obosesc.
Prânzul vreau să mi-l gătesc!
Pot lucra ore în șir, doar foame să nu-mi fie.
Că-mi stă acidu-n viscere, ca-n baterie!
Ni-i foame! (foame!) I foame la popor!
Ni-i foame… de-atâtea griji și nevoi!
Ni-i foame! (foame!) I foame la popor!
Ni-i foame… de-atâtea griji și nevoi!
Nu-mi trebuie libertate.
Nici salar, nici drepturi!
Nu vreau nici în ședințe
Să mă dați exemplu!
Nu îmi pasă de nimic!
Cu mațu’ plin am ciocul mic!
Poți să-mi iei orice,
Dar nu-mi lua mâncarea!
Să pot trudi bag o șaormă.
Să-mi potolească foamea!
Ni-i foame! (foame!) I foame la popor!
Ni-i foame… de-atâtea griji și nevoi!
Ni-i foame! (foame!) I foame la popor!
Ni-i foame… de-atâtea griji și nevoi!
Ni-i foame! (foame!) I foame la popor!
Ni-i foame… de-atâtea griji și nevoi!
Ni-i foame! (foame!) I foame la popor!
Ni-i foame… de-atâtea griji și nevoi!
Ni-i foame! (foame!) I foame la popor!
Ni-i foame… de-atâtea griji și nevoi!
Ni-i foame! (foame!) I foame la popor!
Ni-i foame… de-atâtea griji și nevoi!
Ni-i foame! Dăi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și frustrarea unui om muncitor, dar sărac, pentru care foamea este principala preocupare. El este dispus să renunțe la drepturi și libertate, atâta timp cât are ce mânca.