Tita Barbulescu – Gaviota

De ce oare tu, cea mai frumoasă,
Ai o soartă-așa de nemiloasă?
Erai iubită
Și fericită,
Tu, Gaviota!
Da, Gaviota!
Ai fost rănită,
Ai fost mințită
De oameni răi.
Pentru tine Sebastian a fost în stare
Să-și dea chiar și colțul lui de soare
Și sănătatea,
Și libertatea
Doar pentru tine
Să-ți fie bine,
Să fii iubită
Și fericită
Cum meriți tu.
Sigur el va înțelege-odată
Că-l iubești și ești nevinovată,
Ăsta-i destinul,
Focul și chinul,
Dar pân’ la urmă
Veți fi-mpreună
Plin de iubire
Și fericire
Cât veți trăi.
Refren:
Dar, Gaviota, nu dispera,
Căci prin iubire vei câștiga,
Chiar și destinul îl poți răpune,
Sebastian al tău rămâne!
Dar, Gaviota, an după an
Tu vei rămâne cu Sebastian!
Cafeaua cu parfum de femeie,
Și ochii-aprinși ca de scânteie.

Sensul versurilor

Piesa spune povestea unei femei, Gaviota, care suferă, dar este iubită de Sebastian. În ciuda greutăților, se prezice că iubirea lor va triumfa asupra destinului.

Lasă un comentariu