Foicică de pe baltă,
Când eram la mama fată
Veneau flăcăii la poartă
Să mă-ntâlnească o dată
Şi făceau cu toţii roată
De se mira lumea toată
Cum pocneau din bice-o dată.
Câţi flăcăi m-au mai jucat
De i-aş strânge-aş face-un sat,
Aş face-un sat mititel
Să mă plimb cu drag prin el
Şi-o uliţă mai la vale
Să-mi iasă neicuţa-n cale
Din Piteşti până-n Trivale.
Sălcioară de pe baltă,
De-aş mai fi la mama fată
Să ies pe-nserat la poartă
În păr cu o viorea
C-aşa-i plăcea lui neica
Şi-l vedeam din depărtare
Cum venea neica călare
Cu cămaşă cu flori multe
Tot de mâna mea cusute
Îmbrăcat cu cojocel
Ca pe la noi la Muscel.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru tinerețe și viața la sat, amintindu-și de vremurile când era curtată și de dragostea pentru un flăcău. Evocă imagini idilice ale satului și ale iubirii tinerești.