Am rămas orfan de mic
Fără măcar un bunic
Care să-mi știe de soartă
Și să-mi deschidă o poartă,
Nu am un frate de sânge
S-am pe umărul cui plânge,
Să mă creadă și să-mi spună
Când și când o vorbă bună.
Am doar frați de suferință
Fără nicio trebuință,
Tot orfani flămânzi și goi,
Adunați toți de nevoi,
Cu ei prin zloată și ploi
Caut un coș de gunoi
Să dăm de-o coajă de pâine
Să-mi țin foamea până mâine.
Noaptea dorm pe unde pot,
Mai mult prin Gara de Nord,
De ce m-or lua și m-or bate,
Parc-aș fi un hoț de noapte,
Noaptea dorm pe unde pot,
Mai mult prin Gara de Nord,
Amărât și chinuit,
Doamne, cu ce Ți-am greșit?!.
Refren:
Mama mea când m-a născut
M-a lăsat singur pe lume,
Am rămas al nimănui
Fără niciun nume.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața grea a unui orfan care trăiește în sărăcie și singurătate. El își exprimă durerea și dezamăgirea față de soarta sa, simțindu-se abandonat de toți, inclusiv de propria mamă.