Foaie verde magheran,
Drag mi-a fost calul bălan,
Drag mi-a fost și drag mi-o fi
Până-n ceasul de-oi muri.
Cal bălan cu albă șa
Trecea dealul la neica,
Era lună sau furtună
Veneau mereu împreună.
Cal bălan cu coamă deasă,
L-ai luat pe neica de-acasă
Și l-ai dus din sat în sat,
La ce mândră l-ai lăsat?
Veniți amândoi acasă,
Cal bălan cu coamă deasă!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă atașamentul profund față de un cal credincios, evocând amintiri ale călătoriilor și legătura strânsă dintre stăpân și animal. Versurile reflectă dorul de întoarcere acasă și o oarecare îngrijorare legată de destinul celui drag.