Rău e, Doamne, să crești fără tată
Și urât să fii de lumea toată,
Să fii copil fără de putere
Cu inima friptă de durere.
Refren:
Unde ești tu, tat-al meu cel bun?
Vino, tată, durerea să-ți spun!
Să vezi, tată, lumea cum dă-n mine
Și te strig, tată, te strig, pe tine.
Nu știu, nu știu cu ce am greșit
De-ai plecat, ne-ai părăsit,
Vino, tată, înapoi
Să fim fericiți și noi!.
Merg pe stradă și lumea îmi zice:
„Taci, copile, taci și nu mai plânge!”,
Lumea asta cât o vezi de mare
Nu-ți dă nimeni nicio alinare.
Refren:
Unde ești tu, tat-al meu cel drag?
Vino să vezi câte rele trag,
Să vezi, tată, lumea cum dă-n mine
Și te strig, tată, te strig, pe tine.
Nu știu, nu știu cu ce am greșit
De-ai plecat, ne-ai părăsit,
Vino, tată, înapoi
Să fim fericiți și noi!.
Tată, lacrima în ochi mi se-adună
Când văd părinți cu copii de mână,
Muncesc din greu părinții, măi tată,
Fericiți copiii să și-i vadă.
Refren:
Unde ești tu, tat-al meu cel bun?
Vino, tată, durerea să-ți spun!
Să vezi, tată, lumea cum dă-n mine
Și te strig, tată, te strig, pe tine.
Unde ești tu, tat-al meu cel drag?
Vino să vezi câte rele trag!
Și noi suntem copiii tăi, tată,
Și suntem loviți, loviți de soartă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unui copil care a crescut fără tată și se simte singur și neajutorat. El își strigă dorul și cere alinare, simțindu-se lovit de soartă și invidios pe copiii care au părinți.