Merge neica legănat
Că este cu dor legat
De două fete din sat,
De două fete din sat,
Una mică și voioasă,
Alta-naltă și frumoasă,
Pe orice drum o apucă
Îi vine să se tot ducă.
Aseară spre asfințit
Am tot stat și m-am gândit
Că acuma neica vine
Și-am să mi-l opresc la mine,
Decât mândre-n șapte sate
Îl iubesc mai mult ca toate
Și-i dau apă din izvor,
Și-l aștept cu drag și dor.
Frunză verde sălcioară,
Dorule, piatră de moară,
Ce tot stai la inimioară
Că te țin de-un an și-o vară?
Destul mi-ai fript inima,
Mai du-te și la alta
Și mă lasă cu neica,
Și mă lasă cu neica.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unei fete de a-și păstra iubitul, neica, în ciuda tentațiilor din jur. Ea își exprimă dragostea profundă și așteptarea plină de dor, oferindu-i tot ce are mai bun.