Lună, lună, vis cu dor,
Adună nor lângă nor
Și fă-ți drum până-n pridvor
Să-mi spui când mi-o fi mai greu
Ce face neicuț-al meu,
Că-nainte de-a pleca
Tot la tine se uita.
Lună, lună, rea fecioară,
Te-ai uitat la noi o vară
La fântâna din răzor
Unde ne iubeam cu dor,
Mă ținea neica de mână
Cu ochii la tine, lună,
Cu ochii la tine sus
Și-a luat murgul și s-a dus.
M-a sărutat, m-a iubit,
Și-acuma m-a părăsit,
Lună, lună fermecată,
Să rămâi întunecată
Cum sunt eu de-nstrăinată.
Sensul versurilor
O fată își exprimă dorul și tristețea după ce iubitul ei a plecat, invocând luna ca martor al iubirii lor trecute și blestemând-o să împărtășească întunericul din sufletul ei.