Tita Barbulescu – Cântec de Nuntă

Copiliță cu părinți
La ce foc te măriti
Că mila de la părinți
La nevoie ai s-o uiți
Iar mila de la bărbat
Ca frunza de măr uscat
Ca frunza de măr uscat.

Foaie verde mărăcine
Ia-ți copilă iertăciune
De la strat cu lămâiță
De la fete din uliță
De la strat cu busuioc
De la feciorii din joc
De la feciorii din joc.

Ia-ți mireasă ziua bună
De la Soare, de la Lună
De la Soare, de la Lună
De la maica ta cea bună
De la Soare, de la nori
De la cele mici surori
De la cele mici surori

Veniți frați, veniți surori
Să mă-mpodobiți cu flori
Să mă-mpodobiți cu flori.

Plânge sora cea mai mare,
Cu codița pe spinare
Plânge sora cea mai mare,
Cu codița pe spinare
Plânge sora cea mai mică
Cu codița despletită
Cu codița despletită.

Maică, măiculița mea
Vino să-ți sărut mâna
Vino să-ți sărut mâna
Că ți-oi fi greșit ceva
Că ți-oi fi greșit ceva
În copilăria mea
În copilăria mea
Rămâi maică sănătoasă
Că eu mă duc să-mi fac casă
Că eu mă duc să-mi fac casă.

Sensul versurilor

Cântecul descrie emoțiile unei mirese care părăsește casa părintească. Exprimă tristețe și un adio emoționant de la familie, în special de la mamă și surori, marcând tranziția către o nouă viață.

Lasă un comentariu