Foaie verde de mohor,
Fir-ai tu să fii de dor,
Azi cu dor, mâine cu dor,
Până mă usuc și mor,
Azi cu drag, mâine cu drag,
Până mă usuc și zac.
Ți-am dat, neică, dragostea
Și tu mi-ai fript inima,
Gândește-te, neică, bine
Că eu sufăr pentru tine!.
Mă culc cu tine în gând,
Te visez și sar oftând
Că vii, neicuță, acasă
Și vrei să mă faci mireasă.
De-ar ști luna să vorbească,
Stelele să-ți povestească
Cum nu pot noaptea să dorm
Pentru tine, puișor,
Nu pot să mă odihnesc
Că la tine mă gândesc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimente profunde de dor și suferință cauzate de o dragoste neîmpărtășită. Persoana își exprimă durerea și dorința ca persoana iubită să se întoarcă.