Pe-o stradă mică-n București
Am întâlnit o fată
Era ca zâna din povești
Cu pantaloni și geacă.
Refren:
Tu și eu,
Tot mereu,
Vrei să ne-ntâlnim
Și să ne iubim?
Eu și tu,
Vrem sau nu,
Noi suntem sortiți
Să fim fericiți!
A stat în loc și mă privea
Puștoaic-afurisită,
I-am spus: – Vrei să bem o cafea?
Ea mi-a răspuns uimită:
– Iar dacă vrei mergem la bar
La whisky și-o țigară
Și vom cânta și vom dansa
Ca pentru prima oară.
Refren:
Tu și eu,
Tot mereu,
Hai să ne-ntâlnim
Și să ne iubim?
Eu și tu,
Vrem sau nu,
Noi suntem sortiți
Să fim fericiți!
De-atuncea nu ne-am mai văzut,
Am căutat-o-ntruna,
Puștoaica mea a dispărut,
Mi-e dor de ea și-acuma!
Dac-o vedeți prin București
Spuneți-i să se-ntoarcă,
Puștoaica, zâna din povești,
Cu pantaloni și geacă.
Refren:
Tu și eu,
Tot mereu,
Hai să ne-ntâlnim
Și să ne iubim?
Eu și tu,
Vrem sau nu,
Noi suntem sortiți
Să fim fericiți!
Tu și eu,
Tot mereu,
Hai să ne-ntâlnim
Și să ne iubim?
Eu și tu,
Vrem sau nu,
Noi suntem sortiți
Să fim fericiți!
Sensul versurilor
Cântecul descrie o întâlnire memorabilă cu o fată specială în București și dorința de a o reîntâlni. Exprimă sentimente de nostalgie și speranță în găsirea fericirii alături de persoana iubită.