Când ascult un lăutar
Și văd vinul în pahar
Altfel îi simt vieții frumusețea,
Parcă mi-e drag să trăiesc,
Lumea-ncep să o iubesc
Și dau naibii amarul și tristețea,
Cântă, cântă, lăutar,
Fă-mă să mă bucur iar,
Pe prieteni să-i invit
Să bem dintr-un vin vestit.
Chiar de nu-s prea fericit
Am o viață de trăit
Și de-aceea de nimic nu-mi pasă,
Cât mai am pe lume loc
Eu nu m-oi lăsa deloc,
Vreau să-mi fac viața cât mai frumoasă,
Cântă-mi iar, măi lăutar,
Mai turnați-mi vin în pahar,
Că nu s-o-ntâmpla nimic
Dac-o să mă-mbăt un pic.
De femei ce să vă spun,
Fără ele-aș fi nebun,
Ele sunt ca sarea în bucate,
Când în brațe una strângi
Parcă drept în Rai ajungi
Și mai tare inima îți bate,
Cântă-mi, lăutarule,
Cântă-mi pentru dragoste,
Și hai cu mine să bei
Pentru scumpele femei.
Refren:
Sus paharul, hai să bem
Și orice necaz avem
Să petrecem un ceas, două,
Așa cum ne place nouă!
Sensul versurilor
Piesa este un imn al bucuriei de viață, celebrând prietenia, dragostea și plăcerile simple precum muzica și vinul. Indiferent de necazuri, naratorul alege să se bucure de moment și să trăiască frumos.