Frunzuliță și-o negară,
Fluieră un tren în gară,
Cu glas tare și subțire
Fluieră a despărțire,
Că astăzi recruții pleacă,
Pleacă cu toți în armată.
Flutur batista în vânt,
Marine, mă lași plângând,
Ia, Marine, batista
Și cu ea dragostea mea,
Cu dragostea-nflăcărată,
Să nu mă uiți în armată.
Deșteptarea când s-o da
Să te ștergi pe ochi cu ea,
Când o fi la liberare
S-o fluturi din depărtare,
C-a fost dragostea curată
Și n-ai uitat-o-n armată.
Vers refren:
Măi Marine, măi Marine!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei fete la despărțirea de iubitul ei, Marine, care pleacă în armată. Batista devine un simbol al dragostei și al promisiunii de a nu uita.