Treceam prin sate călare
Cu plosca la cingătoare
Că zicea că-mi duce dorul
Nepoata lui Gică Chiorul.
Ziua în amiaza mare
Mă duceam la vânătoare,
Vânătoare de ciocoi
De parale să-i despoi.
Mergeam vinerea la târg
Să-mi cumpăr cârlani de crâng,
Dar până să iau cârlanii
Nevoiașilor dam banii.
Refren:
Banii mei, banii mei,
Ce-am făcut cu ei,
Banii mei, banii mei,
Tot cu banii mei?!
Sensul versurilor
Cântecul descrie un personaj care călătorește prin sate, cheltuie banii pe care îi are ajutând nevoiașii. Refrenul exprimă o oarecare resemnare sau mirare față de modul în care banii sunt mereu cheltuiți tot pe bine.