Departe ești, puișor,
Și nu pot să-ți trimit dor,
Doar pe lună voie bună
Și pe vânt câte-un cuvânt.
Neicuță, nu-ți mai e dor
De vii așa târzior?
Ba mi-e dor, mândruțo, tare,
Nu pot veni, valea-i mare.
Vino, neicuță, călare
Să scurtezi ceva din cale,
Vino-n vale la izvor
Unde mi te-aștept cu dor.
Ții tu, bade, minte, ții
Când ne-am cunoscut întâi
Pe malul Argeșului
Când m-ai sărutat întâi?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unei fete față de iubitul ei, care este departe. Ea își amintește cu nostalgie de momentul întâlnirii lor și îl așteaptă cu nerăbdare la izvor.