Am aflat că unii zic:
„Clasa Zero e nimic!
E ușor, e multă joacă,
Nu se poate să nu-ți placă..”
Însă eu vă spun așa:
Clasa Zero e ceva!
Ori la sat, ori la oraș,
Ca un pui de românaș
Am program adevărat
La dejun, la îmbrăcat,
Și de-acuma sunt mereu
Mai atent în drumul meu.
Să se spună despre mine
Că sunt harnic, ce minune!
Și vă spun din nou așa:
Clasa Zero e ceva!
Azi, bifăm în cartea vieții,
Înc-un an care s-a dus.
An de școală și de viață,
Care-ncet, încet s-a scurs.
Cu propteli, cu opinteli,
Printre lacrimi și-un oftat,
Tabla înmulțirii totuși,
Anu-acesta-m învățat.
Și-mpărțirea bat-o vina,
Tot acum am învățat-o,
M-ai avem încă de lucru
Dar oricum, eu am bifat-o!
Multe alte lucruri bune
Anu-acesta am făcut,
Dacă mă gândesc mai bine,
Nu mă bucur că-a trecut!
Refren :
Până mi s-ar forma dinții
Am făcut ce-au zis părinții.
Mi-a plăcut, nu mi-a plăcut,
Bine, rău, dar am făcut..
Să mă laude vecinii,
Neamurile și străinii
Că am purtare frumoasă
Și.. cei șapte ani de-acasă.
A venit pe urmă anul
Să atârn de gât ghiozdanul
Și să mă duc la școală,
Să fac părinților fală.
Și-am plecat zilnic de-acasă
Ca să stau zmirnă în clasă,
Să ascult învățătorii
Și-n lipsa lor, monitorii.
Zi de vară călduroasă,
Deși toamna a venit;
Ies elevii de prin clasă:
Liber astăzi au primit.
– Ura, profesorul n-a venit!
Probabil șade pe-acasă;
Astăzi e sărbătorit
Și-am rămas singuri în clasă?
– Poate vine mai târziu
Să ne-nvețe carte,
Repetent nu vreau să fiu,
Da-te.. într-o parte!
– Oo, ca n-ai înnebunit
Intră-n clasă: hai, citește!
..
-Fugiți, că profu’-a venit..
Cine-i lipsă: o pățește!
– Eu copii, „proful” vorbește..
Vă las liber să plecați;
Școala azi sărbătorește..
Veniți mâine să-nvățați!
– O, ce bine-i că plecăm!
Hai să mergem, n-are rost..
Ramâne să învățăm:
Tot lecția care-a fost!
Iureș mare, bucurie;
Profesorii se grăbesc;
Liberi astăzi ca să fie:
Ziua lor sărbătoresc.
Oare, chiar așa să fie..
Respectăm această zi?
Răspunsul, cine îl știe
Eu îl rog a îl rosti..?
Refren :
Până mi s-ar forma dinții
Am făcut ce-au zis părinții.
Mi-a plăcut, nu mi-a plăcut,
Bine, rău, dar am făcut..
Să mă laude vecinii,
Neamurile și străinii
Că am purtare frumoasă
Și.. cei șapte ani de-acasă.
A venit pe urmă anul
Să atârn de gât ghiozdanul
Și să mă duc la școală,
Să fac părinților fală.
Și-am plecat zilnic de-acasă
Ca să stau zmirnă în clasă,
Să ascult învățătorii
Și-n lipsa lor, monitorii.
Mai avem un an cu doamna
Să ne bucurăm de el,
Căci pe urmă dragi colegi,
Școala nu va fi la fel!
Ne e gândul la vacanță,
La distracție și joacă
Și ar fi chiar culmea zau,
Vrunuia ca să nu-i placă.
N-ar fi rău însă colegi,
Uneori, când ne-odihnim,
Să deschidem câte-o carte
Și ceva să mai citim.
Mie mi-ar placea-ntra patra
Catalogul de la „B”,
Să nu aibă alte note,
Decât bine și F. B.
Cu acestea fiind spuse,
Îmi închei polologhia
Cu urări de vreme bună,
Să vă umple bucuria,
Să aveți doar zile pline
Și să ne vedem cu bine!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra experiențelor din clasa pregătitoare și a anilor de școală, cu un ton nostalgic și amuzant. Evocă amintiri despre învățare, joacă și relațiile cu colegii și profesorii, subliniind importanța acestor ani în formarea personală.