The Agonist – Fă o Plecăciune (Română)

Neputincios
Deprimat
Încerc să ascund toate aceste ruine în interior, dar sunt respinse de drepturile de bază
Trimise neamului omenesc
Răbdarea mea încercată
Iertarea moartă
Mâinile mele sunt legate.
Dă-i drumul.
Tot ce a fost construit deasupra zidurilor
Viața e cu mult.
În derivă.
Instinctul nu te poate salva acum, omule stai drept, fă o plecăciune
Soarele se ascunde mereu după nori
Mereu.
Spune-mi:
Când ne-am pierdut calea?
De ce e întreaga lume prețul nostru?
Inumanitatea e o tendință în zilele de azi
Ei cât de mult plătesc?
În final
În final
Răbdarea mea încercată
Iertarea moartă
Mâinile mele sunt legate.
Dă-i drumul.
Tot ce a fost construit deasupra zidurilor
Viața e cu mult.
În derivă.
Instinctul nu te poate salva acum, omule stai drept, fă o plecăciune
Soarele se ascunde mereu după nori
Mereu
Cât de orbi am putut fi să lăsăm forțele distructive să zboare
Urechi înfundate auziți
Mâini legate simțiți
Empatia începe când totul se sfârșește.
Se sfârșește.
Încheiați viețile inocente chiar acum
Pentru noi nu aduce nimic și revendică coroana
Încheiați viețile inocente chiar acum
Pentru noi nu aduce nimic și revendică coroana

Sensul versurilor

Piesa exprimă un sentiment profund de neputință și deznădejde față de inumanitatea din lume. Vorbește despre pierderea valorilor și despre prețul pe care îl plătim pentru progres, culminând cu un apel la empatie într-o lume distrusă.

Lasă un comentariu