Lumea mă indică
Mă arată cu degetul
Șoptesc pe la spatele meu
Dar mie nu-mi pasă
Ce altceva mai vreau?
Dacă sunt diferită de ei
Nu sunt a nimănui, nu am stăpân.
Eu știu că ei mă critică
Știu că mă urăsc
Invidia îi corodează
Viața mea îi apasă
Pentru ce sunt
Eu nu sunt vinovată
Circumstanțele acestea îi insultă.
Destinul meu este acela pe care eu
Îl decid pe care eu
Îl aleg pentru mine.
Cui îi pasă de ceea ce fac eu?
Cui îi pasă de ceea ce zic eu?
Eu sunt așa și așa voi rămâne
Niciodată nu mă voi schimba.
Cui îi pasă de ceea ce fac eu?
Cui îi pasă de ceea ce zic eu?
Eu sunt așa și așa voi rămâne
Niciodată nu mă voi schimba.
Poate că vina este a mea
Pentru că nu am urmat regulile
Și acum este prea târziu
Pentru a mă schimba acum
Mă mențin fermă în decizii
Refuzându-mi poziția.
Destinul meu este acela pe care eu
Îl decid pe care eu
Îl aleg pentru mine.
Cui îi pasă de ceea ce fac eu?
Cui îi pasă de ceea ce zic eu?
Eu sunt așa și așa voi rămâne
Niciodată nu mă voi schimba.
Cui îi pasă de ceea ce fac eu?
Cui îi pasă de ceea ce zic eu?
Eu sunt așa și așa voi rămâne
Niciodată nu mă voi schimba.
Eu sunt așa și așa voi rămâne.
Cui îi pasă de ceea ce fac eu?
Cui îi pasă de ceea ce zic eu?
Eu sunt așa și așa voi rămâne
Niciodată nu mă voi schimba.
Cui îi pasă de ceea ce fac eu?
Cui îi pasă de ceea ce zic eu?
Eu sunt așa și așa voi rămâne
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atitudine de sfidare față de judecățile și criticile celorlalți. Persoana își asumă identitatea și alegerile, refuzând să se schimbe pentru a se conforma așteptărilor societății și declarând că nu-i pasă de opiniile celor din jur.