Teasta – Momentul Meu

Da… și-ți aduci aminte când îți spuneam
cuvintele alea pe care le rosteam?
Îți aduci aminte când stăteam pe banca aia, noi doi eram?
Nu cred, pentru că totul ai uitat și cuvinte dureroase ai spus.
Acum încerc să dau uitării la tot ce-a fost.
M-am luptat prea mult să-ți explic fără rost.
Imaginea ta se pierde ușor în zare
și prin urmare ce văd? O nouă provocare.
Ce ne îmbie spiritul ca destrămare, încerc s-o iau de la început, să-mi accept soarta.
Deja nu te mai văd pe tine, o văd pe alta,
fata care-mi place și care mă place.
Deci cu zâmbetul pe buze îmi spuneai că mă iubești,
cu lacrimi în ochi încerci să mă amăgești,
dar pentru mine totul s-a dus de râpă.
Relația mea cu tine trebuie să se rupă,
căci o dată mi-e de ajuns, nu vreau a doua oară,
părerile de rău acum nu au nicio valoare.
Privesc spre viitor când trecutul n-are nicio urmă.
Astea-s cuvinte ce m-au scos din viața ta,
acum e momentul tău să verși lacrima,
ca și momentul tău să te urăsc, deși n-aș vrea,
deci e momentul meu de-a renunța la poza ta x4.
Astea-s cuvinte ce-au durut și crezând că tu glumești,
eu am pus totul la suflet sperând că tu să te oprești.
Nu-s povești alea în care de mână ne țineam,
pe-o bancă în parc dragostea plăcut ți-o declaram,
dar cu pionii când zâmbeai și nu vedeau
că dragostea ce ți-o purtam era sinceră, dar continuai,
îmi spuneai să mă schimbi, deși tu n-o faceai,
continuai să mă rănești prin faptele care le faceai.
Sunt prins în labirint
și nu se știe dacă
aș mai putea să văd persoana mult visată,
că am ochii sângerați de tot ce mi se întâmplă
și aș vrea să cred că pot să zic mai mult decât
cuvintele rostite ce-mi vin acum în minte.
Privesc din nou pe geam, privesc în depărtare
și știu că va veni un nou apus de soare.
Îmi reîntorc privirea spre tot ce-a fost odată.
Astea-s cuvinte ce m-au scos din viața ta,
acum e momentul tău să verși lacrima,
ca și momentul tău să te urăsc, deși n-aș vrea,
deci e momentul meu de-a renunța la poza ta x4.