Am amintiri, de tot și toate,
zile și nopți fumate, momente frumoase ratate,
nu găsesc răspuns la întrebare, te rog să mă ajuți,
am ajuns din copilul ăla care arunca cu pietre să pot muta munți.
Încă îmi place răsăritul, apusul mă întristează,
încă îmi place gustul vieții, chiar dacă uneori fentează,
sunt în punctul în care te rugai să nu ajungi,
dar ca un analfabet nu pot pune virgula. Încă îmi ungi.
rănile cu sare, am zile amare,
și încă mai am nopți când mă rog pentru un pat moale,
pierdut în noapte, plutesc, n-am gravitate,
îmi simt pulsul cât mai tare și asta nu-i de bine frate.
Despre mine, sunt tot eu, pun preț pe ce nu costă
și am învățat că atunci când îți bagi p**a în viață riposta,
pierd zile căutând răspuns pentru ziua de mâine,
n-am stat pe gram, mi-a plăcut mereu să am kile.
Sunt puștiul ăla la care apelezi când vrei câte ceva
și tocmai d-asta viața mea a ajuns să fie a ta,
am zile f****e în ultimul hal, de nopți ce să mai zic,
că încă de mic, sunt obișnuit cu nimic.
În loc de jucării, mă jucam cu cârlige,
în loc de telefoane, plângeam să am o minge,
să încheiem subiectul, e mai fumat decât mine,
ca am avut oameni ce mă rugau să termin
și oameni ce mă rugau să mă termine.
Uneori o duc bine, de mai multe ori rău,
am țesut deseori răni în sufletul tău,
poate copile, o duci mai rău decât mine,
roagă-te pentru tine, să-ți fie bine.
Ai grijă ce faci în viață, că totul costă
și te trezești îngropat în datorii că ți-ai permis să crezi în prognoză,
fii mereu calculat, nu-ți da la cap c-ajungi ratat
și o să pici inconștient fără să știi ce s-a întâmplat cu adevărat.
Știu că nu mai sunt ce am fost, doar nu ajunge ca mine
Noaptea să îți plângi dorul și durerea sperând să se termine
Uneori transmit prin rime bucăți din mine
Uncle G la mic, Florin nu își mai revine.
Întotdeauna mă gândesc la ziua de mâine, ce fumez? Ce mănânc?
În timp ce mă gândesc la ziua de ieri, ce am greșit? Pe cine alung?
Mi-am f***t capul de tot, nu îmi găsiți voi urmă de salvare
Și înainte să mor o să mă gândesc la fiecare
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra vieții artistului, marcată de amintiri, regrete și lupte interioare. El își exprimă sentimentele de pierdere, durere și dorința de a schimba trecutul, dar și acceptarea prezentului.