Rafală verbală pe o coală de hârtie
La fel cum un om normal iese schimbat de la psihiatrie
Sunt plin de bucurie, doar în zilele de marți și luni
Și după ce scot piesa asta căutați-mă pe la nebuni
Că știu adevărul ce vă smulge din cap părul
Că atunci când încep să vorbesc parcă vă înghițiți mărul
Vă dau planul în vileag, eu scap că mă descurc
Normal că râd când vă văd cum vă încurcați toți pe rând
Am informații acide pe gânduri genocide
Nu-s eu cel ce decide cine suge sau înghite
Da-te de te prinde, că ies flăcări, e fierbinte
Subiectul e fumat de mult și văd mintea ce te minte
Omul te sapă ca o sectă de termite, tu trimite
Mesajul mai departe de vrei o gândire limpede
Ascunde-te, dacă ești genul să nu poți să-nduri
Simți niște călduri, niște tăieturi, apoi sentimentul când furi
Dacă poți, te invit în filmul meu și te previn
Că e greu să scapi nevătămat și cu creierul fin
Bucură-te cât încă nu ești implicat, în c***t
Noi furăm să ne menținem băutura în ficat
Sensul versurilor
Piesa exprimă o revoltă împotriva sistemului și a minciunilor societății. Vorbitorul se consideră un cunoscător al adevărului, un supraviețuitor într-o lume coruptă, și avertizează asupra pericolelor implicării în jocurile acesteia.