Da, îmi lipsești, dar trebuie să-mi intre bine în cap
Că ce s-a întâmplat s-a întâmplat, și nu mai am ce să fac
Mă consum degeaba, dar țin să-ți spun că-ți mulțumesc
Că atunci când stăteam în întuneric mă faceai să strălucesc.
Refren
Îmi iau rămas bun, plec și nu mă mai întorc
Aici simt că mă sufoc, nu mai am loc
Ai încredere în mine, mă descurc pe unde mă duc
Știi că nu mint, deși aș fi vrut.
Simt că te doare, că am creat o atașare
Dar dragostea dispare, și asta doare cel mai tare
N-o să mai fac ce am făcut, că învăț din greșeli
Și mă gândesc mereu că mâine va fi mai bine decât ieri.
Și uneori chiar e, îmi pierd zilele
Gândindu-mă cum te simți, și parcă tot mai greu e
Duc o luptă grea, de ce a fost scris să fie așa?
De ce scriitorul vieții mele rămâne fără pastă la capitolul ăsta?
Văd totul alb-negru, și îmi e tot mai greu
Să accept și să trec peste toate începând cu ego-ul meu
Totul e un test de care pe care
Când lumea e agramată, ca-n armată tre să tragi în fiecare.
Sau să tragi de fiare, mai nou nici curcubeul nu mai are culoare
Și mă întristez că simt ură din fiecare, de ce oare
Nici o floare nu mai are miros de petale,
Să nu calci pe urmele mele, am călcat pe ale tale.
Refren
Îmi iau rămas bun, plec și nu mă mai întorc
Aici simt că mă sufoc, nu mai am loc
Ai încredere în mine, mă descurc pe unde mă duc
Știi că nu mint, deși aș fi vrut
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și procesul de acceptare a acesteia. Vorbitorul își ia rămas bun, recunoaște atașamentul creat, dar și necesitatea de a merge mai departe și de a învăța din greșeli.