Amigo – Încerc Să Fiu Mai Bun

Nu știu ce să fac…
Sunt prins fără scăpare în acest joc
Unde n-am cale de mijloc
Și nu pot să mă întorc
Nu mai am ce să mai pierd (nu)
Viața este miza și mă pregătesc să
Intru fiindcă mi-a-nceput repriza
Sunt o pată neînsemnată pe o mult prea mare hartă și îmi urmăresc prezentul într-un colț de oglindă spartă
Sunt pe marginea prăpastiei între bani și sărăcie. Sunt pe partea-ntunecată a unei vieți pe veșnicie. Sunt exact ce vreau să fiu dar nu știu cum vreau să fiu dacă nu e prea târziu să pun rimă după rimă, încordare și dizgrație, tot ce zic și tot ce fac e real, nu imitație. Sunt dator să cer de toate, trebuie să fac ceva. Singur sunt în largul meu și îmi fac și bine treaba.
Dacă e să iasă bani, tre’ să iasă toți acum. Să am totul pregătit, nu oricând și nu oricum. Îmi pun singur întrebări și tot eu îmi dau răspuns. Sunt de-abia la început, însă nu mă las răpus. Leg idee cu idee mereu într-un alt proiect. Subliniez idei prin critici cu un rap de intelect. Nu am zâmbetul de buze la tot ceea ce aud. Prefer să mă-nchid în mine și când plâng și-atunci când râd. Mă gândesc la ce-i acum și ce e în viitor, în texte pline de viață, fără lacrimi și umor. Printre sute de dileme încerc să mă eschivez de oricine-mi stă în cale, nu vreau să mă resemnez. Înainte să vorbești cum e logic, prost și mult, încearcă să te întrebi dacă-ai trecut prin ce-am trecut. Nu vreau mila nimănui de când am aflat subit că am luat 5 ani pastile fără ca să am nimic. Chiar dacă am ezitat, a venit timpul acum să o iau de la-nceput și să pierd trecutu-n hum.
Pregătit sunt pentru luptă și pentru ce tre’ să fie. Cel mai mult îmi dă curaj frica pentru sărăcie. Tot ce văd mă deranjează și-mi ajung 2-3 fraze să uit rolul meu în viață, să sar peste ipostaze. Peste tot unde mă duc sunt privit cu dușmănie. Nu vreau ca să mă afirm, nimeni nu trebui’ să știe ce fac eu și cum o fac, tot ce fac pe contul meu… azi mă vezi în 44 și mâine într-un BMW. Dar încep să aiurez și visez acum prea mult. Am doar darul de-a vorbi, nu sunt un golan incult. Vreau să urc pe scara vieții, să parcurg treaptă cu treaptă. Printre hoți și delincvenți să urmez o cale dreaptă. Nu mă las influențat de nimic ce-mi stă în față. Chiar dacă nu am prea multe, am speranță pentru viață. Ce-mi doresc să realizez o să am exact la fix. O să realizez ce vreau, nu-s capabil cu prefix. Tot ce îmi doresc acum e să ies din umbra vieții, să găsesc o cale bună, mă ridic fără pretenții. Pe parcursul timpului am învățat să tolerez și să-mi văd de treaba mea, să am propriul interes. Nu știu ce tre’ să ascult, la ce s-am grijă mai mult. Ce să fac să nu m-atac, să accept un rol secund. Cu pistolul pus la tâmplă o să-ncerc să mă descurc, o să-ncerc să vă-ncurc treaba, o să-ncerc să vă încurc. Pe nedrept sunt acuzat de tot ceea ce se-ntâmplă, toți aruncă tot pe mine fără să am nicio culpă. Din păcate au trecut acei ani pierduți în care visam să fiu peste tot când o să fiu și eu mare. Poți să crezi orice vrei tu, însă nu e important, din tot ceea ce m-acuzi nimic nu e relevant. Însă timpul trece-acum și va veni clipa oricum, încercând să fiu mai bun, s-am un viitor mai bun.
<<<>>>> respect 😉