Intro (Ecaterina Teodoroiu – 1978)
« – Ce oboseală…
– Te-a cuprins oboseala și pe dumneata? ».
Fratele:
Ca un frizer bătrân
Și fără chef de viață
Ascund în mine-un span
Și foarfece de gheață
Cuvintele de smoală le țin prizoniere
Iar zâmbetele calde devin sezoniere
Am strâns așa tăcere, ca într-o fortăreață
Iar urlete mișele de ziduri se-agață
Mă simt ca o pădure ce arde pe la margini
Căldura mă apasă, și se topesc imagini…
Epuizat, ca un atlet mahmur
Alerg pe loc și tac, am învățat să-ndur
Orgoliu’ mi-e mamut
Dar eu nu vreau mai mult
Vreau liniștea să cânte, iubeam să o ascult… Epuizat
Sunt o vioară veche cu glasu’ dezacordat…
Vreau să-mi revin, să respir aer curat
Îmi e atât de somn, am nevoie de un pat!.
Refren X2 (Sample) :
[Omu Gnom – Metehne]
Am o oboseală psihică, parcă de neclintit
Și-o durere de cap continuă, cu care m-am obișnuit….
Celălalt:
Vreau un somn matinal prelungit, nu mai știu cum e
Să mă-ntind ca o petunie
În soarele de Iunie…
Dar salariul e o funie
Din păcate nu prea lungă…
Și nu-i ca nu vreau să muncesc
Dar azi nu vreau la muncă!
Mă simt… epuizat
Uite-mă pe un raft
Sub un metru de praf
Și nou… epuizat
Vreau o pernă la draft
Și un metru de pat!
Văd chestii blurat
Sunt teleghidat
Nu știu ce-am combinat…
Desfigurat,
Pe piele ridat,
Merg ca un zombie beat…
Exces de zaț
Exces de praf
Apoi exces de sebum
Toți transpirați
Ne ardem grav
(?) ca la REBU…
Aștept pauza de masă ca pe concediu
Și numai patul meu este marele premiu…
Închid pleoapele, direct sună alarma
O dau de zid, i-am zis să nu se pună cu palma!.
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de epuizare fizică și psihică, sentimentul de alienare și dorința de a scăpa de rutina zilnică. Vorbește despre oboseala cronică, lipsa de motivație și nevoia disperată de odihnă.