Zile albastre
Ape luminoase și line,
Casă de piatră
E rece zidul, eu te plâng..
Fremătul mării
Mi te-aduce aproape de mine..
Cât aș vrea, da, în brațe să te strâng.
Refren: Aveai părul lung și aveai
Vocea trasă-n ciocolată
Și-n ochi mă priveai și zâmbeai, știu..
C-atunci mă iubeai…
Și-atunci era vară
Și umblam în picioarele goale;
Pe scândura aspră, a bărcilor noastre de vis;
Chitara mea veche
Îți cânta cântecele banale,
Și pe-acesta atuncea ți l-am scris..
Refren: Aveai părul lung și aveai
Vocea trasă-n ciocolată
Și-n ochi mă priveai și zâmbeai, știu..
C-atunci mă iubeai…
Și noaptea te-adormeam cu povești.
Mi-e-atât de dor de tine.. UNDE EȘTI..??..
În vara aceea
Doi copii solari fără vreme..
Am stat pan’ ce toamna
Venii cu ploi târzii..
Acel început de sfârșit venea prea devreme;
Unde ești?? Te-aștept de-atunci să vii..
Ți-am înșirat în taină colier de scoici colorate
Și vara următoare speram să ți-l ofer
Te-am așteptat cuminte uitând de tot și de toate
Probabil nu-i de uitare.. Tu m-ai lăsat…
stingher…
Refren: Aveai părul lung și aveai
Vocea trasă-n ciocolată
Și-n ochi mă priveai și zâmbeai, știu..
C-atunci mă iubeai…
Sensul versurilor
Piesa este o rememorare nostalgică a unei iubiri de vară pierdute. Naratorul își amintește cu dor de momentele petrecute alături de persoana iubită, accentuând regretul despărțirii și așteptarea reîntoarcerii acesteia.