Refren:
Tu Ardeal, tu Ardeal, îți suntem oșteni,
Templu sfânt, templu sfânt, munții Apuseni.
Că tu ne ești vatră și din piatră-n piatră,
E tăria unui neam de moți,
Asta-i țara noastră, noi nu stăm în gazdă,
Horea nostru-i risipit pe roți.
Refren..
Ne-au furat barbarii, ne-au caznit mai marii,
Dar avem în piepturi șapte vieți.
Ne vibrează-n sânge, pan’ la Putna n-a plânge,
Clopotul ce bate la Râmeț.
Refren..
Nu vrem răzbunare, doar atât ne doare,
Că se pierde amintirea-n val.
Doamne dă-i tărie, unei mâini să scrie,
Biblia latinului Ardeal.
Refren..
Râuri cresc purtate, țări ce nu sunt toate
Dar veni-vor și mai bune vești
Pentru toți românii care-și sunt stăpânii
Soarele răsare-n București
Refren..
Unde-i Avram Iancu, să mai frângă rangul,
Celor ce Ardealul vor pustiu.
Iată că răsare, Iancu din oricare,
E-n puterea fiecărui fiu.
Refren..
Pentru această țară, poate să și moară,
Fiecare dintre noi râzând.
Restul e dorința, de îngăduință,
Și să fie pace pe pământ.
Refren..
Nu uitați aceasta, dreaptă ne e brazda,
Ce-am lucrat cu ale noastre mâini.
Fiecare munte știe aici să cânte,
Imnul „Deșteaptă-te români”.
Sensul versurilor
Piesa este un imn patriotic dedicat Ardealului, subliniind importanța istoriei și a identității românești. Versurile evocă sacrificiul, rezistența și dorința de pace, amintind de figurile istorice și valorile fundamentale ale neamului.