Colo-n sus pe vremea ceea,
În frumoasa Galileia,
O Fecioară viețuia
Ce Maria se numea.
Nazaret era orașul
Unde ea-și avea sălașul;
Într-o zi Maria sta
Singură și se ruga.
Când de-odată ce văzură?
Casa toată se umplură,
De-o lumină lucitoare
Ca lumina de la soare.
Îngerul Gavril intrase
La Sfânta Fecioară-n casă,
Lângă ea din zbor se opri
„Bucură-te” îi grăi.
Tu de daruri încărcată,
Cea mai binecuvântată
Din femei pe-acest pământ,
E cu Tine Domnul Sfânt.
Ea văzând, s-a-nspăimântat
Și-ntru sine s-a-ntrebat:
Doamne, ce-nsemnează oare
Aste vorbe de-nchinare?
Îngerul i-a zis: „Marie!
Să n-ai teamă, pace ție!”
De la Cel din cer aflai,
Vei naște un copil.
Fiu al Domnului va fi
Și Isus se va numi,
Sfânt al Domnului va fi.
Sensul versurilor
The song narrates the Annunciation, when the Angel Gabriel appears to Mary in Nazareth to announce that she will conceive and bear a son, Jesus, who will be the Son of God. Mary is initially troubled but reassured by the angel, accepting her divine role.