Știu că o să vii înapoi și o să ceri iertare,
Dar nu ai știut niciodată cât de mult mă doare.
De atâtea ori tu m-ai lăsat cu ochii triști în soare,
Lacrimile cu care plângi nu au nicio valoare.
Asta e ultimul meu test și vreau să-l trec cu brio,
Vreau să te scot din mintea mea și-acum îți spun adio.
Ești tu cu mine și cu el, nu vreau să fim un trio,
Nu mai poza în îngeraș, că nu ești Padre Pio.
Iubirea asta regizată nu o mai înghit,
Te-ai strecurat în mintea mea și m-ai ademenit,
Iar eu ca prostu’ nu simțeam că eram nesimțit,
Tu chiar credeai c-o să dureze tot la nesfârșit?
Ce cauți tu în mintea mea? Eu tot nu am idee,
Vrei să mă legi și să mă bați și să mă ții sub cheie?
Eu te-ngrijeam și te păstram ca pe o orhidee,
Iar tu în schimb mă sufocai, de-mi provocai apnee.
Oricât ai încerca în viața ta să fie bine,
Sunt sentimente și momente ce nu țin de tine.
Oricât ai încerca în viața ta să fie bine,
Sunt sentimente de la care nu te poți abține.
Ești ca un vierme muritor ce din mine mănâncă,
Oare cât vrei să mai suport? Că doar nu sunt din stâncă.
În suflet mi-ai săpat în ani o jale tot mai cruntă,
Nu mai suport ca să te văd, ce vrei, să mor de scârbă?
O să mă duc în lumea mea și o să stau pe stradă,
Decât să știu că-mi trec anii lângă-o vagaboantă.
Și asta n-o spun numai eu, o spune lumea toată,
Aș vrea din nou să te alint cu-o coadă de lopată.
Ascultă tu aceste versuri în care-ți spun
Că te-am iubit și te iubesc de parcă-aș fi nebun.
Când întunericul se lasă, stelele apun,
S-a spulberat iubirea mea, dar faptele rămân.
De ce nu vrei ca să accepți că tu ai fost de vină?
Să recunoști că dragostea ai dus-o la ruină.
Tu pentru mine erai tot, ca o adrenalină,
Să transformi sentimente-n joc e cea mai mare crimă.
Chiar dacă te-ai întoarce azi, n-aș putea să te iert,
Tu mi-ai lăsat un gust amar, ca de Faringosept.
Cu viața mea cât te-ai jucat, eu nu pot să concep,
Cum poți tu noaptea să adormi trăgând aer în piept?
Ar trebui ca să te scuipi când te uiți în oglindă,
Să-ți pui lațul, să te-nchini și să te-atârni de grindă.
Dacă știam de la-nceput cât poți fi de perfidă,
Te agățam de-un cap de pod și-apoi trăgeam la țintă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea profundă cauzate de trădarea în dragoste. Naratorul își exprimă regretul și furia față de persoana iubită, incapabilă să-și asume vina pentru destrămarea relației. În ciuda sentimentelor puternice care au existat, iertarea devine imposibilă.