Eu nu trăiesc cu supărări
Și nici cu gura lumii
Nu-mi pasă care și ce face
Cum și cu cine anume
Îmi văd de viața mea cum știu
Cum vreau și atâta cât se poate
Eu n-am timp să mă contrazic
Voi toți aveți dreptate.
Ce frumos ar fi dacă ne-am vedea
Fiecare de grădina sa
Ce frumos dac-am arunca
Cu flori, în loc de pietre
Ce frumos dacă ne-ar păsa
Uneori de durerea altuia
Ce frumos dacă n-am mai judeca.
E plină viața de cărări
Cu vise și speranțe
Cu oameni și dezamăgiri
Și lecții și restanțe
Dar când îți vezi de viața ta
Cum știi și-atâta cât se poate
Faci bine pentru c-așa simți
Și-l faci cu fermitate.
Ce frumos ar fi dacă ne-am vedea
Fiecare de grădina sa
Ce frumos dac-am arunca
Cu flori, în loc de pietre
Ce frumos dacă ne-ar păsa
Uneori de durerea altuia
Ce frumos dacă n-am mai judeca.
Ce frumos ar fi dacă ne-am vedea
Fiecare de grădina sa
Ce frumos dac-am arunca
Cu flori, în loc de pietre
Ce frumos dacă ne-ar păsa
Uneori de durerea altuia
Ce frumos dacă n-am mai judeca
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la o viață trăită fără griji și judecăți, în care oamenii se respectă și se ajută reciproc. Subliniază importanța de a ne vedea de propria viață și de a face bine, promovând un mesaj de speranță și înțelegere.