Iubita mea
poartă ochelari
închipuie-ți că nu-s de sare,
iar păcatul cel mai mare..
e că n-o pot săruta
îi poartă mereu,
și ziua și noaptea
și dinadins o face,
mărturisesc că fără ochelari
nu știu dacă mi-ar mai place..
că o iubesc
vă e limpede, dar
oricum nu vă interesează..
vă spun marele secret..
ochelarii ei mă deranjează..
îi poartă mereu
și ziua și noaptea
și dinadins o face
mărturisesc că fără ochelari
nu știu dacă mi-ar mai place.
vrei să-ți iei de pe nas ochelarii
îți spun de parc-ai uitat
port și eu ca și tine
acest obiect ciudat..
îi poartă mereu
și ziua și noaptea
și dinadins o face
mărturisesc că fără ochelari
nu știu dacă mi-ar mai place.
refren..
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație în care iubirea este condiționată de un obicei al partenerei, purtarea ochelarilor. Naratorul mărturisește că, deși o iubește, acest obicei îl deranjează, dar recunoaște că și el are propriile "obiecte ciudate", sugerând o acceptare a imperfecțiunilor celuilalt.